Punct de vedere corpuscular

Viziune corpusculară

cum să îmbunătățiți masajul vizual al ochilor

Categorie: Mecanica cuantică Albert Einstein explicase încă din efectul fotoelectric folosind un concept revoluţionar, cuanta de lumină. Pentru a convinge un număr important de sceptici a fost nevoie însă de observaţiile unui fizician american, Arthur Compton, care a reconfirmat teoria lui Einstein când a explicat efectul care îi poartă numele.

Fuziunea nucleară cu laseri ✴ Ultimele descoperiri!

Introducerea conceptului de cuantizare a energiei la început de secol XX La începutul secolului trecut, cercetările lui Planck şi Einstein privind radiaţia corpului absolut negrurespectiv efectul fotoelectricau dat naştere concepţiei conform căreia radiaţia infraroşie şi undele electromagnetice din viziune corpusculară vizibil alături de toate formele de energie electromagnetică nu puteau fi explicate folosind exclusiv ideile din mecanica newtoniană şi electromagnetismul maxwellian, viziune corpusculară în anumite circumstanţe, evidenţiate de unele experimente, radiaţia electromagnetică se comporta asemenea unui flux de particule.

Planck introdusese constanta ce îi poartă numele pentru a explica radiaţia emisă de un corp ideal, absolut negru, iar Einstein folosise în această valoare pentru a lămuri efectul fotoelectric, un proces în cadrul căruia lumina care cade pe o suprafaţă metalică dă naştere unui curent electric.

Punct de vedere corpuscular

Calculele şi observaţiile lui Planck privind radiaţia corpului absolut negru sugeraseră, iar interpretarea einsteiniană a efectului fotoelectric introdusese ideea de cuantizare a energiei. Electromagnetismul clasic primeşte o nouă lovitură Viziunea maxwelliană, clasică, bazată pe natura exclusiv ondulatorie a undelor electromagnetice, deşi viziune corpusculară dăduse explicaţii consistente pentru cele două fenomene anterior amintite, reprezenta o veritabilă dogmă pentru fizicieni la începutul secolului XX.

Deşi structura corpusculară a luminii oferise o explicaţie riguroasă pentru efectul fotoelectric, ideea nu fusese îmbrăţişată pe scară largă. ÎnArthur Holly Compton, un fizician american născut la 10 septembrie în Wooster, Ohio, oferă dovezi suplimentare potrivit cărora radiaţia electromagnetică are şi o structură corpusculară, iar cuantelor - particulele constituente - li se pot asocia proprietăţi precum energia şi impulsul.

Mai mult, la interacţiunea cu materia a acestor corpusculi se respectă şi legile de conservare a energiei şi impulsului.

1. Proprietățile valului luminii

Observaţiile lui Compton au reprezentat la vremea respectivă o binevenită şi necesară reconfirmare a naturii corpusculare a luminii, solidificând astfel noţiunile introduse de Einstein în Compton 10 septembrie — 15 martie pe coperta numărului din 13 ianuarie al prestigioasei reviste Time Credit: wikimedia.

Efectul fotoelectric a pus în evidenţă faptul că la ciocnirea fotonului cu un electron din structura unui metal se respectă legile de conservare a energiei. Energia fotonului incident este de un ordin de mărime comparabil cu cel al energiei care ţine electronul legat de nucleu, câţiva electronvolţi eV.

Atunci când viziune corpusculară ciocneşte electronul, el posedă şi cedează exact energia necesară dislocării electronului din structura metalică.

miopie și hipermetropie și corecțiile lor

Compton şi-a pus întrebarea următoare: ce se întâmplă atunci când fotonul are o energie mult mai mare de pildă, în zona razelor X fotonii au energii de câţiva kiloelectronvolţi? La momentul în care Compton a efectuat, înfaimosul său experiment, se ştia de ceva timp că dacă un material exercițiile oculare restabilește vederea supus acţiunii radiaţiei Roentgen raze Xîn cadrul acestui proces rezultau aşa-numitele pe atunci "raze secundare".

Compton a încercat şi a reuşit să demonstreze că această "radiaţie secundară" lua naştere în urma împrăştierii difuziei razelor X incidente la contactul cu electronii din structura materialului.

1 Commments

Alături de radiaţia electromagnetică împrăştiată cu o lungime de undă mărită, sistemul conţine şi aşa-zisul "electron de recul", electron iniţial slab legat, considerat liber şi care îşi schimbă energia cinetică sub acţiunea razelor X incidente. Schema de principiu a montajului folosit de Compton Împrăştierea razelor X putea fi explicată parţial folosind teoriile bazate pe electromagnetismul clasic.

viziunea a devenit tulbure

Sir J. Thomson pusese la punct teoria clasică a undelor electromagnetice împrăştiate de particulele încărcate electric, numai că aceasta nu putea explica modificarea lungimii de undă a radiaţiei difuzate.

Compton şi-a propus să măsoare această creştere a lungimii de undă, cât şi dacă acest fenomen depinde în vreun fel de unghiul sub care undele sunt împrăştiate. A imaginat un montaj similar celui de mai sus. O sursă viziune corpusculară raze X putea fi orientată pe unghiul dorit spre o ţintă de grafit.

articole exerciții pentru îmbunătățirea vederii

O serie de fante succesive permitea doar undelor difuzate sub un anumit unghi θ reglabil datorită faptului că orientarea sursei de raze X era reglabilă să pătrundă în camera spectrometrului. Spectrometrul era format dintr-un cristal care reflecta radiaţiile şi o cameră de ionizare care le detecta.

Detaliile tehnice pe care îşi baza funcţionarea montajul nu sunt importante în contextul discuţiei. Ce contează este că spectrometrul oferea în viziune corpusculară un grafic al dependenţei intensităţii radiaţiei difuzate de lungimea de undă a acesteia. S-a observat că pe măsură de unghiul θ creştea, pe grafic apăreau 2 maxime: unul în zona lungimii de undă λ0 a radiaţiei incidente, iar celălalt viziune corpusculară unei lungimi de undă mai mari - λ', o valoare care s-a dovedit că depindea de θ.

Interpretarea era foarte simplă: radiaţia împrăştiată de electronii slab legaţi era de două lungimi de undă: cea originală şi una puţin mai mare.

viziunea 1 5 recuperare

Efectul Compton S-a constatat că lungimea de undă λ' a radiaţiei difuzate depinde doar de unghiul de difuzie θ creşte când unghiul creste de la 0 la 90 de gradenu şi de substanţa difuzantă în acest caz grafitul. Unghiul de difuzie θ vezi figura de mai sus viziune corpusculară unghiul dintre direcţia de propagare a radiaţiei incidente şi cea în care se propagă radiaţia difuzată împrăştiată.

Animaţie sugestivă care descrie efectul Compton. Observaţi modificarea nuanţei fotonului incident după contact, fapt care sugerează mărirea lungimii de undă a fotonului difuzat de electronul slab legat Fenomenul observat, şi anume că pentru diverse unghiuri de împrăştiere a radiaţiei incidente, pe lângă radiaţii cu lungimea de undă egală cu a radiaţiei incidente, apare şi o altă radiaţie, cu lungimea de undă mai mare, a primit numele de efect Compton.

Навигация по записям

Fenomenul este cunoscut şi drept "împrăştiere Compton". Compton a făcut publice observaţiile sale în cadrul unei lucrări publicate în acelaşi an,şi intitulată "Radiaţii secundare produse de către radiaţiile X".

Pentru descoperirile sale dinlui Compton i-a fost acordat în Premiul Nobel pentru fizică, pe care l-a împărţit cu Charles Thomson Viziune corpusculară Wilson. Comitetul Nobel a precizat că premiul i-a viziune corpusculară acordat "for his discovery of the effect named after him".

Explicaţia propusă de Compton Conform teoriei clasice, undele electromagnetice incidente ar trebui să provoace oscilaţia electronului cu o frecvenţă egală cu viziune corpusculară radiaţiei Roentgen.

Efectul Compton

Pe cale de îmbunătățirea vederii înseamnă, electronul ar trebui să radieze energie de aceeaşi frecvenţă cu cea a radiaţiei Roentgen incidente.

Numai că experimentul lui Compton a arătat că o parte a radiaţiei difuzate are lungimi de undă mai mari decât radiaţia incidentă.

probleme de miopie

Fenomenul nu putea fi explicat exclusiv pe baza teoriei clasice, aşa cum fusese cazul şi cu radiaţia corpului negru sau cu efectul fotoelectric.