O analiză a extinderii

Viziune în ceea ce se măsoară

Conținutul

Acelaşi lucru poate fi spus şi despre perioada care aurmat creşterii numărului statelor membre NATO la 19, cel puţindupă cum susţine Zoltan Barany. Cartea sa Viitoarea extindere aNATO: Patru studii de caz publicată la Cambridge University Press,în conţine o lungă listă a deficienţelor noilor membri aiNATO - atât în cazul celor care au aderat încât şi în cazulcelor care vor adera în perspectivă — şi o pledoarie pentru a nurepeta ceea ce autorul consideră a fi fost greşelile comise cuocazia rundei de extindere din Aderarea din 29 martie a.

Prima rundă de extindere de după sfârşitulrăzboiului rece a fost defectuoasă, argumentează profesorulUniversităţii din Texas, întrucât, deşi Republica Cehă, Ungaria şiPolonia nu reuşiseră să îndeplinească cerinţele pentru aderare,Alianţa le-a acceptat oricum. Barany este chiar mai critic în cazulcelor patru ţări care au făcut obiectul studiului său: Bulgaria,România, Slovacia şi Slovenia.

Totodată, el îşi exprimă regretulpentru indulgenţa de care s-au bucurat acestea din partea NATO. Drept remediu, Barany propune, printre altele, amendarea Tratatuluide la Washington pentru a include o procedură de excludere amembrilor care nu reuşesc să-i îndeplinească obligaţiile. Înaceastă privinţă, precum şi în alte privinţe legate de specificulpoliticii NATO, autorul dovedeşte o anumită lipsă de familiarizarecu modul de lucru oficial, dar viziune în ceea ce se măsoară ales cu cel neoficial alAlianţei.

Recenzie de carte

În schimb, metodologia aplicată şi cercetărileefectuate de Barany au baze solide. El îşi face cunoscut încă de laînceput modul de abordare, oferind mai întâi o excelentă analiză acelor mai uzuale argumente în favoarea şi împotriva extinderii,pentru ca apoi să definească structura studiilor de caz.

În acestfel, el urmăreşte să analizeze condiţiile generale politicainternă, performanţele economice şi situaţia de securitate ,campania desfăşurată în scopul obţinerii statutului de membru alAlianţei, precum şi stadiul atins de relaţiile civili-militari şireforma militară, în cazul fiecăruia dintre cele patru sateexaminate. Astfel, Barany combină în mod elegant şi competent treidomenii de cercetare, viziune în ceea ce se măsoară obicei abordate în mod individual:transformarea sistemică, analiza sistemului decizional intern şireforma apărării.

Datele furnizate în acest mod umplu un golrezultat în urma faptului că, spre deosebire de Uniunea Europeană,NATO a decis să nu publice rapoarte anuale privind progreselerealizate de statele care în perspectivă pot deveni membre aleAlianţei.

Cercetarea meticuloasă realizată de Baranyutilizează numeroase interviuri şi documente şi aduce la luminădetalii puţin cunoscute.

Am o vedere slabă 12

În mod ironic totuşi, cu cât autorul aratămai clar eşecurile unui candidat de a-şi fi îndeplinit completobligaţiile din perioada de pre-aderare, cu atât impactul pozitival extinderii devine mai evident.

În acest fel, cititorul află cădorinţa de a adera la NATO a jucat un rol critic în împiedicareareîntoarcerii la putere a lui Vladimir Meciar în Slovacia în ,a atras atenţia Sloveniei privind necesitatea unui angajamentsporit în Balcani şi a contribuit la îmbunătăţirea legislaţieiRomâniei privind minorităţile. Mai mult decât atât, minimalizareanivelului capacităţilor militare ale noilor membri este contrazisăde unele evoluţii recente, cum ar fi dimensiunea prezenţei Polonieiîn Irak, rolul conducător asumat de Republica Cehă în cadrulbatalionului NATO pentru protecţie chimică, biologică, radiologicăşi nucleară, precum şi contribuţia substanţială a noilor aliaţi laoperaţiunile de menţinere a păcii conduse de NATO.

Prinacest filtru conceptual autorii articolelor lucrării urmăresc săreflecte perspectivele şi interesele tuturor actorilor, începând cuUniunea Europeană şi NATO şi terminând cu noii membri şi acelestate care se găsesc în afara acestor organizaţii.

Aşa cum se întâmplă cel mai des în cazullucrărilor compuse din diferite eseuri ale mai multor autori,calitatea contribuţiilor nu este aceeaşi. Mai rău chiar, câtevadintre acestea tratează aspectele abordate dintr-o perspectivăevident anterioară datei la care a apărut cartea. Oricum, aceastaoferă îndeajuns material interesant şi stimulativ pentru cei carestudiază extinderea NATO.

El descrie o organizaţie preponderent conservatoare,prea puţin dispusă să deranjeze Rusia prin abordarea dorinţei deaderare a ţărilor baltice.

El argumentează că a fost necesară ocombinaţie de factori naţionali şi organizaţionali interni pentruasigurarea realizării celei de a doua runde a extinderii. Pe de oparte, considerente de primă importanţă pentru NATO au favorizatacest aspect, iar pe de alta, NATO, ca un întreg, a trebuit săanalizeze dacă statele candidate au îndeplinit criteriile deaderare stabilite de comun acord.

Kamp acordă atenţie şi aspectelorlegate de opoziţia Rusiei faţă de extinderea Alianţei şi abordează,deşi cu scepticism, aspectul unei posibile aderări a Rusiei laNATO.

Trei dintre autori descriu situaţia dinstatele aflate în procesul aderării. Zaneta Ozolina, profesor letonde relaţii internaţionale descrie experienţa republicilor baltice,care erau unite după obţinerea independenţei de moştenirea lorsovietică comună, chiar şi atunci când încercau să obţină cea maibună poziţie în startul pentru Europa. Fiind tentate la începutsă-şi valorifice poziţia care le situează din punct de vedereeconomic la intersecţia dintre Est şi Vest, ţările baltice s-aureorientat mai clar către Occident după colaps-ul financiar dinRusia din După cum scrie Christopher Bobinski, editor dereviste şi fost corespondent al Financial Times, dorinţa Polonieide a adera la instituţiile occidentale a fost alimentată deamestecul dintre preocupările pentru asigurarea securităţii,dorinţa de dezvoltare economică şi împărtăşirea evidentă a uneiidentităţi comune cu Europa.

Acesta a generat iniţial sprijinulcopleşitor al opiniei publice în favoarea aderării, dar a făcut locîn mod gradual unei atitudini mai critice şi defectele de vedere sceptice.

  • Viziune plus cât costă
  • Ţară : Armenia - bE-Open
  • NATO - Opinion: Рецензия на книги, Jan

De asemenea, Bobinskidedică un spaţiu important dinamicii calităţii de stat membru şiexprimă îndoielile concetăţenilor săi privind unele evoluţiirecente, cum ar fi o mai mare integrare a Rusiei în activităţileNATO după 11 septembrie, dezvoltarea Politicii Europene deSecuritate şi Apărare a Uniunii Europene şi planurile acesteiorganizaţii de a reforma politica comună în domeniul agriculturii.

Charles King de laUniversitatea Georgetown din Washington contemplă obstacolele încalea integrării euro-atlantice a României şi Moldovei, ocomparaţie care este ea însăşi forţată, având în vedere că celedouă state diferă extrem de mult în viziune în ceea ce se măsoară ce priveşte identitatealor naţională, atitudinea faţă de Europa şi nivelul actual deintegrare.

cea mai bună vedere la oameni

El urmăreşte eroziunea parţială a sprijinului opinieipublice moldovene pentru Uniunea Europeană şi NATO începând dinanii ultimului deceniu al secolului trecut, pe măsură ce aceastăţară s-a apropiat de Moscova.

În contrast, sprijinul opinieipublice din România pentru integrarea în Uniunea Europeană şi NATOa rămas neschimbat, trei sferturi din populaţie dorind aderarea laUE, iar jumătate din aceasta dorind în mod necondiţionatintegrarea, în ciuda faptului că Bucureştiul ocupă ultimul loc însondajele occidentale privind statele candidate.

Atitudinea populaţiei şi politicile suntdeseori neaşteptate, consideră Leonid Zaiko, membru al thinktank-ului belorus Strategia, în studiul său despre Belarus, îna cărei populaţii a sesizat o mai mare acceptare a democraţiei şieconomiei de piaţă, pe măsură ce Alexander Lukashenko, preşedinteleautoritar al acestei ţări, o izolează de din ce în ce mai mult deOccident. Chiar şi în acest caz, Occidentul trebuie să depăşeascăasocierile negative cu trecutul tumultuos al Belarus-ului şi luptapentru influenţă cu puternicul său vecin Rusia, care are în aceastăţară o considerabilă prezenţă economică şi mediatică.

Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre. Etica publică Etica și responsabilizarea publică sunt caracteristicile esențiale ale unei autorități locale sau regionale eficiente. Ele țin de cultura, procesele, structurile și regulile care garantează că funcționarii acționează în interesul cetățenilor, nu în propriul interes, și reprezintă caracteristici esențiale ale unei bune guvernări, fiind valabile în mod egal și pentru organizațiile din sectorul societății civile, și pentru cele din sectorul privat, precum și pentru autoritățile publice.

Rezultatulpoate fi văzut într-o politică externă cu înclinaţii evidente spreRusia, tendinţă care va fi probabil întărită, după cum anticipeazăZaiko, prin impactul negativ al extinderii UE asupra comerţului,transporturilor şi a situaţiei politice la Minsk. Ca şi în cazul Belarus-ului,Motyl sesizează existenţa unor probleme serioase generate deînchiderea efectivă a graniţei de vest, ca urmare a angajamentelorSchengen asumate de Polonia.

oris sesiuni viziune

Autorul avansează trei posibile scenarii negative ale evoluţieiUcrainei, dacă acesteia nu i se oferă perspectiva integrării înstructurile occidentale. Sherr porneşte de la costurile neintegrăriiUcrainei.

El compară apoi diferite abordări ale parteneriatului decătre Uniunea Europeană şi Alianţa Nord Atlantică. În timp ceUniunea Europeană nu deţine încă un echivalent al programului decooperare al NATO, care în a realizat un total remarcabil de de activităţi NATO-Ucraina, el speră ca focalizarea crescândă aUE pe politica de securitate să schimbe acest lucru.

După ce afirmă încă de la început că relaţia deconfruntare din timpul războiului rece a fost înlocuită denecesitatea cooperării, autorul face observaţia că relaţiile cuOccidentul nu mai sunt caracterizate de idealismul de la începutulultimului deceniu al secolului trecut, ci de ambiguitate.